Adrian Paunescu

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,

Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,

Aşa cum amanţii le mint pe amante

Şi ele îi mint pe pământ pe aici.




Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,

Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,

Ascultă delirul consoanelor grave,

Cum şi eu minciunile tale le-ascult.




E foarte frumoasă, e foarte frumoasă

Minciuna aceasta pe care mi-o spui,

Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă

Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.




Concurs de minciuni la echipe şi solo

Şi ies campioni mincinoşii cei mari,

Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?

În campionate de ce nu apari?




Se minte cum nu s-a minţit niciodată,

E multă minciună la noi pe pământ,

Sunt false recursuri şi nu-i judecată,

Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.




Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,

Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,

Că poate prin rău vom ajunge la bine,

Minciuna supremă va fï adevăr.



poezia vorbeste de la sine. nu cred ca mai e nevoie de niciun comentariu

mi-am aruncat ghetele intr-un colt de camera goala. Si-am asteptat, crezand ca lumea o sa se opreasca in loc. Si ca cineva o sa vina sa ma intrebe de ce ma simt asa.  As fi putut sa raman acolo o vesnicie.  Sa-mi contemplu greselile in eternitate. Sa astept ca ceva sa ma salveze. Sau sa mor de tot. Sa ma sufoc. Sa-mi aduc aminte. Sau poate doar sa traiesc. Pentru prima data. Sa imi pun toate actiunile in paranteza si sa ma concentrez doar pe a trai. In toata simplitatea.

Si camera asta....camera asta imi e straina. Chiar daca mi-a auzit deja toate gandurile.  Si chiar daca as vrea sa plec, n-as putea. Bocancii mi-au ramas mici de cand stau aici. Cum sa ies in lume fara bocanci?

multumesc.

Camilpetrescianism

"Asa e dragostea… un joc, un joc stupid, murdar si masluit… nu intri fara sa dai socoteala intr-un asemenea joc...."

Uneori mi-as dori sa fi fost contemporan cu camil petrescu

Uneori imi doresc sa fi fost gheorghidiu.  Sa-mi inchei experienta lasandu-i lui totul. Sa ma ridic si sa plec mai departe.

Simt uneori ca sentimentul ma tine in loc.

Si tot ce-am vrut vreodata e sa am pe cineva doar al meu. Pentru care sa insemn totul.  Mi-am fixat ambitii prea mari, care mi-au adus dezamagirea. Sunt incapatanata si ma pricep foarte bine la facut oamenii sa plece din jurul meu. Am impresia ca pot sa traiesc de una singura. Sunt egoista.  Poate ca uneori as vrea ca asta sa fie o certitudine.

Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.  Hugo.

Nu vreau sa vorbesc. Vreau doar sa scriu.

Stii ca ai dat-o in bara atunci cand incepi sa te dezamagesti pe tine insuti. Cand nu mai crezi in tine. Cum sa ai ambitia sa le ceri altora asa ceva?  Nu-i drept.

Ii invidiez pe toti mediocrii care se cred axis mundi. Ma fac doar sa realizez cand te nesemnificativa sunt. Imi pun mereu intrebarea: daca n-as fi existat atunci ce? Ce ar fi schimbat? Nimic. Existenta mea n-a schimbat cu nimic cursul lumii. N-am descoperit nimic, n-am facut nimic demn de urmat exemplu si nimeni n-o sa ma tina minte. Sunt un nimeni. Nu stiu nici macar sa iubesc. Am dat-o in bara de fiecare data cand am avut ocazia. N-am ratat nicio sansa sa fac greseli.

Uneori trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.


multumesc

Inceput

Acest blog a fost creat din dorinta de a-mi pune ordine in ganduri. Nici unul dintre cunoscutii mei, prieteni sau familie nu stiu despre el. Am ales sa vorbesc deschis, cu persoane pe care nu le cunosc, care nu ma cunosc, pe care poate nu le voi intalni niciodata. Pentru ca uneori mi se pare mai usor sa te dezvalui in fata strainilior. Pentru ca uneori imi aduc aminte ca si cei mai buni prieteni mi-au fost, la un moment dat straini. Puteti sa ma criticati sau sa fiti de acord cu mine. Oricum nu sunt sigura cata lume va afla de existenta acestui blog. Din respect, insa, pentru cei care o vor face sau care vor ajunge fara vointa pe el am ales sa scriu acest prim post.
Despre mine: Am douazeci de ani si sunt studenta intr-un oras universitar cu renume din strainatate. Am ales sa plec de acasa anul trecut pentru a-mi incepe studiile in alta tara. Momentan ma aflu intr-un an de practica intr-un hotel dintr-o capitala din Regatul Unit al Marii Britanii.
Nu ma consider cu nimic speciala, chiar daca dau impresia ca sunt mereu bine dispusa si joviala nu e intotdeauna asa. Uneori prefer singuratatea. Uneori mi-e dor de casa si ma intreb cum am ajuns asa de egoista incat sa las totul in urma pentru a avea un viitor personal mai bun. Uneori ma mir ca inca supravietuiesc de una singura intr-un oras in care nu cunosc pe nimeni. Si alteori ma simt cu totu straina de societate. Cred, totusi ca in viata trebuie sa faci sacrificii si sa inveti sa traiesti cu tine insuti. Cred ca la sfarsitul zilei tu esti singurul care ramane cu tine pana la capat. Cred ca e ipocrit sa ceri cuiva sa fie mereu langa tine atunci cand tu nu poti sa traiesti cu tine insuti.
Sunt foarte optimista cand vine vorba de altii, dar asta nu se aplica si cu propria persoana.
Nu cred ca o persoana care tine la tine n-o sa te raneasca niciodata, ci din contra. Nu vad cum cineva fata de care nu am niciun sentiment ar putea sa te jigneasca sau sa te faca sa te simti mizerabil.
Uneori mi-ar placea ca acest blog sa devina un forum in care sa se schimbe idei.
Uneori spun prea mult "uneori".
Multumesc ca cititi.