Inceput

Acest blog a fost creat din dorinta de a-mi pune ordine in ganduri. Nici unul dintre cunoscutii mei, prieteni sau familie nu stiu despre el. Am ales sa vorbesc deschis, cu persoane pe care nu le cunosc, care nu ma cunosc, pe care poate nu le voi intalni niciodata. Pentru ca uneori mi se pare mai usor sa te dezvalui in fata strainilior. Pentru ca uneori imi aduc aminte ca si cei mai buni prieteni mi-au fost, la un moment dat straini. Puteti sa ma criticati sau sa fiti de acord cu mine. Oricum nu sunt sigura cata lume va afla de existenta acestui blog. Din respect, insa, pentru cei care o vor face sau care vor ajunge fara vointa pe el am ales sa scriu acest prim post.
Despre mine: Am douazeci de ani si sunt studenta intr-un oras universitar cu renume din strainatate. Am ales sa plec de acasa anul trecut pentru a-mi incepe studiile in alta tara. Momentan ma aflu intr-un an de practica intr-un hotel dintr-o capitala din Regatul Unit al Marii Britanii.
Nu ma consider cu nimic speciala, chiar daca dau impresia ca sunt mereu bine dispusa si joviala nu e intotdeauna asa. Uneori prefer singuratatea. Uneori mi-e dor de casa si ma intreb cum am ajuns asa de egoista incat sa las totul in urma pentru a avea un viitor personal mai bun. Uneori ma mir ca inca supravietuiesc de una singura intr-un oras in care nu cunosc pe nimeni. Si alteori ma simt cu totu straina de societate. Cred, totusi ca in viata trebuie sa faci sacrificii si sa inveti sa traiesti cu tine insuti. Cred ca la sfarsitul zilei tu esti singurul care ramane cu tine pana la capat. Cred ca e ipocrit sa ceri cuiva sa fie mereu langa tine atunci cand tu nu poti sa traiesti cu tine insuti.
Sunt foarte optimista cand vine vorba de altii, dar asta nu se aplica si cu propria persoana.
Nu cred ca o persoana care tine la tine n-o sa te raneasca niciodata, ci din contra. Nu vad cum cineva fata de care nu am niciun sentiment ar putea sa te jigneasca sau sa te faca sa te simti mizerabil.
Uneori mi-ar placea ca acest blog sa devina un forum in care sa se schimbe idei.
Uneori spun prea mult "uneori".
Multumesc ca cititi.